Chef vs Leader

th
Sursa

M-am intors de doua zile din concediu si ma simt mai obosita ca niciodata si asta nu are nicio legatura cu zilele absolut superbe petrecute alaturi de familie si prieteni, ci de ultimele evenimente profesionale, petrecute cat timp am fost plecata.

Sa fim clari, jobul nostru implica printre altele, sa-ti vezi familia, uneori, doar in weekend, uneori, saptamani intregi nu. Jobul nostru inseamna sa lucrezi si noaptea, sa lucrezi si la 35°C, dar si la -6°C. Jobul nostru inseamna sa trebuiasca sa mergi de la locul x, la locul y, uneori distanta fiind de ordinul sutelor de kilometrii. Jobul nostru inseamna sa ajungi acasa, ori in pensiune, ori in hotel sau chiar si in container, plin de glod, ud sau inghetat.

Si nu am facut niciodata asta pentru ca suntem fortati, ca o facem doar pentru bani sau ca o facem doar ca sa primesti o pozitie superioara! Am facut-o pentru ca overheadul a tras, cot la cot cu noi si ne-au sprijinit in momente in care am avut nevoie. Si da, cand a fost sa petrecem, am petrecut si cand am mers la schi, am mers la schi, cand ai avut o urgenta, ai lasat tot si ai plecat.  Unii o numesc: o mana spala pe alta, eu o numesc loialitate si respect reciproc.

Am / au fost oameni care, ar fi primit ajutor neconditionat, indiferent de ora, indiferent de zi, la fel cum era o datorie morala sa ajuti. Si asta este calitatea, care pe noi, ne-a adus in varf, ani la rand.

Lucru care probabil nu se va mai intampla, pentru ca:

  • Loialitatea se castiga, nu se impune. Cam la fel ca si cu respectul!
  • Sunt lucruri care nu se cumpara cu bani!
  • Nu te defineste structura, impusa cu forta, in conditiile in care sistemul in care ai lucrat si in care te-ai regasit, a fost extrem de profitabil an la rand!
  • Pentru ca realizezi ca nu mai esti om, ci doar o cifra!
  • Pentru ca realizezi ca e inutil sa porti o discutie, stiind ca, in fond, totul tine DOAR de cifre!

Este extrem de dureros sa vezi cum pleaca, oameni extraordinari din punct de vedere profesional, de la care invatam, an de an, mai ales sa fim oameni. Este greu sa-ti imaginezi ca va fi bine, in conditiile in care poate fi doar rau, dar , incerci sa dai/ duci mai departe, absolut tot ce ai invatat de la ei. Si am invatat…

…Cum spunea una din cele mai dragi fiinte, inainte sa plece cu ochii in lacrimi, din biroul meu: in viata asta, ne vedem de doua ori!

I am stripes addicted. And I crave for bulz!

20150531_134628

IMG_20150630_060703

IMG_20150616_061459

IMG_20150615_200224

20150701_061014

20150626_061322

20150611_061739

  • Yeah I am stripes addicted.
  • I could wear high-heels, but I feel much comfortable with flats/ espadrillos and bensimon.
  • I think a Jeans Shirt is a Must-have!
  • I love my adjusted Valentino Vintage Jeans. Yeah, I lost some pounds.
  • About pounds, I crave for: papanasi cu dulceata de visine, o portie imensa de paste cu somon si parmezan, eugenie(wtf), mamaliga cu branza de burduf, some mici, some ciorba de burta si bine-inteles some tort cu morcovi(cum am mancat noi la Hanul lu‘ Manuc). Bad Ana, bad!
  • Doc told me I should ride instead of run so yesterday were like 20 km aside Mosel. Perfect!
  • This week is about work, school and finally holiday. If Lucky is not ok, we are gonna stay home, but at least we can sleep till 12.
  • I have realised that life without organic Coconut Oil is boring and my skin not that happy
  • Did I told you that I am stripes addicted? That I crave for eugenie..and mici? Ok?! Sorry I get older!
  •  Da, recunosc, sunt obsedata de dungi. Mi se spune des ca astea orizontale nu ma avantajeaza, dar cui ii pasa?
  • As putea sa port tocuri, dar viata este atat de frumoasa in balerini, espadrile si bensimon. Ok recunosc, am scapat la reduceri si mi-am luat o pereche de sandale cu mini toc(altfel nu pot sa le numesc). Le vedeti aici .
  • Camasa de blugi chiar este un item care nu se demodeaza.
  • Imi iubesc pana la cer si mai sus, perechea mea de jeansi valentino ajustata. Da, e musai sa ma laud , am scapat de niste kilograme.
  • Si ca tot vorbim de kilograme si dieta, vreau sa spun ca imi doresc de fapt mi-as vinde si sufletul pentru o portie de papanasi, o portie imensa de paste cu somon si parmezan, eugenie-multa eugenie(wtf), mamaliga cu branza de burduf aka bulz sau pusa pur si simplu in farfurie si apoi cateva minute la microunde, ciorba de burta si tort cu morcovi(am mancat noi acum ceva ani o minunatie la Hanul lui Manuc). Tare mi-e teama ca n-as avea nicio problema sa le mananc pe toate intr-o zi si daca indrazneste cineva sa spuna ceva, promit sa-l mananc si pe el!
  • Mi-a zis doctorul ca bicicleta este multa mai indicata decat alergatul asa ca m-am conformat. Ieri 20 de kilometrii pe malul Moselului( o minunatie), exceptand faptul ca abia putem sa stam, astazi!
  • Saptamana asta incepe la job, apoi la scoala si se termina intr-un mult asteptat concediu. Daca starea lui Lucky nu se imbunatateste, vom ramane acasa, ceea ce nu e neaparat rau, atata timp cat putem sa dormim pana la 12 si pot sa citesc orice nu are legatura cu tehnica materialelor, hidrologie si constructii stradale.
  • Mi-am dat seamna ca viata fara uleiul organic de cocos este foarte plictisitoare si pielea mea nefericita.
  • V-am zis ca-s obsedata de dungi? Si ca as vinde pe oricine pentru bulz..? Ok, vroiam sa fiu sigura..

Motto-ul zilei!

10517541_696729887067411_2564938496586927769_n

7 luni de la accident si 6 de la operatie, la control s-a spus clar: ceva nu e in regula! Imi lipsesc, in continuare 5 Grade sa-l am perfect intins si pe la 100 durerile sunt deja mari, chiar daca piciorul mi-l simt stabil si pot alerga .

Ce facem? In primul rand asteptam sa vedem din ce material sunt implanturile(da, mi-a fost prelevat un tendon si ancorat in femur si tibie), ca sa vedem daca un RMN este posibil(se pare ca metalul influenteaza negativ calitatea, deci in acest caz  trebuie aleasa alta varianta de control). Acesta ne-ar ajuta  sa vedem cum sta „TREABA“ pe dinauntru, ca pe afara se vede si cu ochiul liber. Si mai apoi sa luam masurile necesare in functie de rezultate.

Dupa primele simptome se pare ca, fie ligamentul reconstruit este prea strans si nu-mi permite intinderea/ flexia, fie este vorba de o proliferare a tesutului conjunctiv. Oricare din astea doua variante implica o interventie suplimentara, in cel mai fericit caz artroscopic. Si eu ma ingrozesc la ideea de: iarasi spital, iarasi anestezie totala, iarasi dureri, samd insa in acelasi timp imi doresc sa-mi pastrez in continuare activitatile fizice (alergat/ trekking/ bicicleta/ sala) si asta implica un genunchi functional. Pe care acum nu-l am, cel putin nu complet.

De la operatie am adoptat un stil de viata low-carb si apoi unul ketogenic, care mi-a adus avantaje enorme. In conditiile in care alti colegi se indopau de antiinflamatoare,cu lunile,  eu le-am consumat, cu moderatie, doar in prima saptamana dupa operatie si foarte rar, in cazuri de suprasolicitare. Am suplimentat cu ArtroHelp Repair si Artro Help Forte, cu Vitamina D 5000 si cu Vitamina C1000. Evolutia a fost una multumitoare, chiar daca acest „impediment“ a existat intotdeauna si starea s-a ameliorat. Forta a crescut, am pastrat un ritm care sa-mi permita cresterea musculara, artrofierea muschilor la piciorul operat fiind extrem de vizibila, dar se pare ca nu a fost suficient.

Stiu, toti imi spun sa am rabdare, sa vedem ce spune doctorul, insa e greu sa ramai tare cand e vorba sa o iei de la capat. Imi voi acorda insa tot timpul necesar, sa ma documentez, sa cer si o alta parere si sa incerc sa fac atata sport incat sa-mi imbunatatesc situatia, dar sa nu suprasolicit.

Si pentru ca niciun necaz nu vine singura, Lucky a noastra a facut o infectie grava la ochiul drept, pe care speram din tot sufletul nostru sa o oprim cu medicamente, altfel fiind necesara extirparea ochiului. Daca ieri eram la pamant, azi imi e mai bine, pentru ca, well, nu-mi ramane nimic altceva de facut sa merg mai departe, orice ar fi. Si cum ii spuneam si celei mai bune prietene, Lucky trebuie sa se straduiasca sa se vindece, e o Fromke doar, ce dracu‘. Altfel concediul nostru se consuma doar acasa, ceea ce nu e musai o chestie rea, dar parca ne-ar placea sa facem planuri de recuperare in Dresden, in Bratislava, dar mai ales de familie si prieteni, in tara!

 

 

 

Danke / Multumesc

IMG_20150212_132239

 

Astazi le multumesc bunicilor lui Andy, care ne-au oferit un weekend memorabil alaturi de ei, dar mai ales ca i-am regasit in nepotul lor, mai mult decat isi imagineaza ei.

80, respectiv 84 ani. 64 ani de relatie si 61 de ani de casnicie. 2 copii si 6 nepoti. Razboi, saracie, iubire, munca, familie, sprijin, devotament, calatorie, experienta, educatie, exemplu. Astea sunt cateva din cuvintele care-mi vin in minte, atunci cand ma gandesc la bunicii lui Andy. Si ma bucur enorm ca avem, inca, privilegiul sa ne bucuram de ei. Da, nu este o regula sa poti lua cina alaturi de ei, sa poti sa povestesti pe balcon pana tarziu in noapte, sa dormi in patul aranjat cu atata drag si apoi sa iei micul dejun, povestind despre tot si toate.

Imi doresc sa imbatranim la fel de frumos, sa fim la fel de toleranti si deschisi la minte, sa ne sustinem moral familia si sa dam exemplul mai departe!

 

Voi cui multumiti astazi si de ce?

Viata pe fast-forward

20150606_161256

Simti ca e cazul sa pleci in concediu atunci cand:

-mai ai putin si adormi la volan (1000km in doua zile cu sedinte si muuulte cifre)

-cand reusesti DOAR sa iei cina cu ai tai. De multe ori si aia pe fuga

-n-apuci sa spui noapte buna sotului, ca ai adormit imediat ce ai atins perna

-nici anti-cearcanul nu mai face fata

-cand proportia de cafea din corp este mai mare decat proportia de sange

-cand simti ca esti data pe Fast-Forward si ziua nu are decat 24h

Este extrem de important sa-ti placa ceea ce faci si chiar nu-mi imaginez sa ma duc zilnic intr-un loc in care nu ma simt bine, care nu ma stimuleaza si nu ma face sa simt ca evoluez profesional. De cele mai multe ori, un job bun si bine platit vine si cu multe compromisuri, cele mai multe fiind legate de timp.  Tot mai mult se mizeaza pe ideea ca, trag acum la inceput, ca mai apoi, cand ating o anumita functie lucrurile se vor mai calma.

Nimic mai gresit. Fa lucrurile, nu bine, ci foarte bine, intr-un timp care sa-ti permita sa ai constiinta impacata ca profesional nu ti se poate reprosa nimic, dar mai ales investeste timp in cei dragi tie, familia are mai multa nevoie de tine decat un sef (care la o adica, te poate schimba la orice ora).

Am avut exemple clare, cand nebunia asta de a rezolva totul/ acum(uneori si noaptea) ne-a costat doua burn-out-uri si un atac cerebral. Ca sa ce? Sa se gaseasca un inlocuitor in cel mai scurt timp posibil si tu sa fii doar un exemplu ca ceilalti trebuie sa o lase mai moale?!

Viata inseamna mai mult decat bani, proprietati si obligatiuni. Am citit un Motto de curand: „aduna amintiri nu lucruri“ si chiar nu exista mod mai frumos sa-mi inchei  acest post. Si da, au mai ramas doua saptamani si-un pic pana la vacanta.

Voi cum pastrati proportia Job/ viata personala / concediu?

Riedener Waldsee

20150706_051945

20150706_052102

20150709_053322

20150711_081855

IMG_20150703_184823

IMG_20150702_225437

20150708_053745

20150710_053143

[en] Run Forest, run!

4 Months after my OP I got ok from my physiotherapist to  run. It was kinda : You reached level 2, girl! And I ran, like 100m-1st day, 300m-2nd one and so on. This morning I ran about 4km with my dad and I declare satisfied with my progressive running around the most beautiful lake ever: Riedener Waldsee.  Yeah we are livinig at the end of the world (but a beautiful one).

Just to clear I used to sleep as much as I could and actually more. Lately my job/ school / weather forced me to move my cardio session on 5 a.m.( YEAH 5 A.M) on weekend at 8 a.m. I don’t have to, I love doing it.

On that moment of the day  I am, most of the time, the only one around the lake and I love this feeling. Me, my ideas, my plans and this lake (everyday with another face).  A moment just for me!

[ro] Alearga, cat poti tu de tare, cat poti tu de mult!

La 4 luni de la operatie, mi-a dat fizioterapeutul dezlegare la alergat. Momentul ala a fost ceva de genul: ai atins nivelul 2! Si am alergat, cam 100m in prima zi, cam 300m in a doua zi si asa mai departe. Astazi de dimineata, am alergat cu tata, cam 4km si ma simt extrem de mandra de evolutia asta progresiva, in jurul celui mai frumos lac posibil: Riedener Waldsee. Pentru ca da, noi locuim la capatul pamantului, dar la capatul frumos al pamantului.

Ca sa clarificam de la bun inceput, eu eram genul ala de om care ar fi putut sa doarma si-n pauza de masa, daramite o zi intreaga, insa in ultima perioada, nici jobul, nici scoala si nici vremea nu m-au mai ajutat. Asa ca de voie, de nevoie, am mutat sedinta de cardio la 5 dimineata (pentru cei care n-au inteles DIMINEATA, acel moment cand somnul e cel mai dulce) in timpul saptamanii si la ora 8 dimineata in weekend. Da, exact momentul ala crucial in care comoditatea iti spune sa ramai in pat, astazi, dar constiinta nu te lasa in pace.Nu sunt obligata sa o fac, ador sa o fac. De ce? Pozele vorbesc de la sine.

La ora aia sunt, de cele mai multe ori, singura la alergat si cred ca asta-mi place la nebunie, libertatea aia de fi doar eu (desi nemaipomenit este si cand alerg cu tata),  cu ideile mele, cu playlistul meu si mai ales cu lacul asta, care-mi pare in fiecare dimineata imbracat altfel. Este un moment doar pentru mine, care ma incarca de energie pozitiva, energie de care am nevoie sa fac tuturor provocarilor. Si unele nu intarzie sa apara!

Este o senzatie grozava sa depasesti limita stabilita cu o zi in urma, asta inseamna ca esti mai bun/ puternic decat erai ieri. Si asta este tot ce conteaza!

 

8

11144449_10205703200957084_4273338001517282110_n

[en] When you think that life behind cool pics and nice Outfits is easy, you are wrong. There is just good photoshop, great make-up and so on. There is no perfect life, because we are not perfect. We have to handle everyday and some of them they are great . Other not- like yesterday!

My husband and I celebrate today our eight weeding anniversary and I ask myself when passed those 8 years by?! It was easy?! Hell, no! In a marriage everythings goes up and down like an all night fuck  a roller-coaster. And I mean it for real. But is very important to be honest, to talk about everything, to trust and support your partner in every situation( Remember: If you walk through hell, Keep Walking: TOGETHER) .

If I could start my life, all over again I would make the exact the same choices that I’ve made!

[ro] Daca unii din voi inca-si mai imagineaza ca- n spatele multor poze superbe si outfituri memorabile, viata este roza, va inselati amarnic. Vorbim de un photoshop, de un machiaj care ne pune punctele forte in evidenta si nu defectele si de alte mici trucuri care sa ne rupa din realitatea, dura de cele mai multe ori. Nu exista viata perfecta, pentru ca noi, prin natura, nu suntem perfecti. Avem slabiciuni, avem limite si chiar daca traim si momente excelente, uneori suntem nevoiti sa facem fata si unor momente grele – ca ieri de exemplu.

Eu si sotul meu celebram astazi 8 ani de casnicie si ma intreb, cand au trecut 8 ani de zile?! Daca a fost usor? Cu siguranta, nu! Daca astazi iti merge bine si esti fericit, nimeni si nimic nu-ti garanteaza ca maine esti la fel. Si oricat de egoist ar suna, este grozav sa stii, ca in momentele dificile ai un umar pe care te poti rezema si doua maini care te vor strange in brate, spundandu-ti ca o sa treaca.

Da, casnicia inseamna incredere, inseamna comunicare, inseamna si ajutor neconditionat( chiar si cand te cara prin magazinul de constructii dupa nu stiu ce piulita, desi tu nu ai absolut niciun chef). Cand mergi prin iad, mergi mai departe!

Daca as putea sa o iau de la capat, as face exact aceleasi alegeri.

Plecam de la Linie – O Linie

Not+Pregnant

Sursa fotografiei

Uneori o chestie marunta, cum ar fi  o linie , iti rupe sufletul in doua si-ti ia si ultima farama de speranta si buna-dispozitie. Si te saturi, de toti, de toate dar mai ales de tine.

Luna de luna faci calcule, presimti ca o sa fie bine, o perioada chiar totul iti arata ca esti pe drumul cel bun. Si cand sperantele sunt din ce in ce mai mari si esti convinsa ca ai reusit, cacatul ala de Linie si primele semne ale unui ciclu intarziat, tin sa-ti aduca aminte, ca TU NU RAMAI INSARCINATA!

Toate sperantele tale, ca-ti vei bucura sotul la aniversarea celor n ani de casatorie, aratandu-i discret cele doua linii, emotia ca vei putea sa-ti anunti familia ca in sfarsit e un bebe pe drum, este mare. Satisfactia personala de a nu mai fi nevoita sa raspunzi,celor mai „datatori de sfaturi,necerute“  de ce nu esti mama la ora asta? Te agati de semne,ca o disperata, pentru ca asa nu a mai fost si in final, ajungi, inca o  data, trantita la pamant, desi te-ai autosugestionat sa nu-ti mai faci iluzii(ca dezamagirea sa nu fie asa mare).

Rahat, oricat de mult iti spui ca nu e bine sa te pripesti, in adancul sufletului tau iti doresti cu fiecare por sa stii ca functionat. Am ajuns in punctul in care urasc testele de sarcina si urasc sa-mi vina ciclul, mi-e groaza sa-ncep orice tratament hormonal si orice idee de fertilizare in vitro ma sperie. Nu, nu frica  de ace, medicamente, hormoni sau posibilitatea ca s-ar putea sa ma dublez cat un cozonac, ci groaza de momentul in care iarasi imi va veni ciclul menstrual.

In weekend, cineva a fost „dragut“ sa-mi dea sfaturi vis-a-vis de tema conceptiei, spunandu-mi ca un copil se face din dragoste si bine-inteles, fara prezervativ. M-am abtinut sa nu pufnesc in ras, desi o astfel de atitudine este fix ceea ce noi, astia mai „infertili“, n-avem chef sa auzim. Nu pentru ca mi strica feng-shui-ul, dar un om, in situatia mea si asa traieste cu regrete, cu teama, neimplinit, disperat, trist, nu trebuie sa-i mai reamintesti si tu ca nu-i in regula. Nici nu-l subestima, nu-i chiar atat de prost si necitit precum crezi. Cu atat mai mult cu cat tu deja ai un copil. Bucura-te de el, oricat de aiurea suna si eu ma bucur ca-l ai, chiar n-am simtit nicio secunda un pic de invidie, fata de norocul tau de  a fi parinte! Dar abtine-te de a da sfaturi, neintrebat si de a lansa idei fara a avea macar habar de situatia cuiva!

Am mai fost indrumata sa caut liniste in rugaciune. Sunt un om credincios, cand am nevoie de ceva si da, de un copil in viata am mare nevoie, deci cand nu functioneaza, dau vina pe Divinitate si pe mine si pe partener si pe alergatul de dimineata, precum si drumetiile interminabile( poate m-am supra-solicitat) si pe cat de nedreapta e lumea asta. Hormonii de femeie neimplinita  isi spun cuvantul.

Si dupa ce-mi vars oful in tasatura si plang o ora de-mi sare camasa de pe mine, terminata si psihic si fizic, incep o noua etapa…pana luna viitoare!

Father-in-law birthday present

11061965_10153356798053936_2691447577282532412_n

IMG-20150630-WA0005

 

Ador Craciunul si zilele de nastere, atata timp cat stiu ce isi doresc cei dragi mie. Cu fiecare an insa, ma trezesc cotrobaind prin n magazine in speranta ca voi putea sa gasesc acel cadou salvator. De cele mai multe ori,  acesta nu este gasit si cumpar ceva in speranta ca va fi de folos, desi „ca sa nu ma duc cu mana goala“ suna mai sincer.

La partea feminina,  o  cutie de praline si niste flori te pot scoate din incurcatura, dar la treaba cu parfumul(mai ales daca nu stii ce preferinte are) sau bijuteriile se complica deja treaba. La haine este cu atat mai greu, eu imi stiu masurile mele si ale sotului, pentru ale celorlalti nu as baga mana in foc. Partea barbateasca nici ea nu-i usor de multumit, unii fiind adeptii tehnicii, altii nu.

Noi, am incercat cu ocazia aniversarii celor 60 de ani, sa-i facem o surpriza socrului meu. Si nu ca suntem noi lei si modestia nu-i calitatea noastra cea mai mare, dar ne-a si iest. Fiind fost cadru militar in aviatie, ne-am gandit sa-i facem un tablou cu : Elicopterul Sikorsky CH 53G. Ca de obicei, eu m-am ocupat de partea desenului si Andy la executie.

Cand i-am vazut ochii stralucind de bucurie, in secunda in care a admirat cadoul, am stiut ca ne-am facut treaba si ca alt cadou mai potrivit nu puteam sa-i facem. O sa-si aminteasca si de tinerete si de noi de fiecare data cand se va uita la el. Pentru ca asta este ideea de baza a conceptului Anasfashionworldchest: arata celor dragi cat de importanti sunt, nu doar la onomastica, zile de nastere si Craciun!

Acesta este al doilea proiect, din cufarul nostru de idei si vor mai urma, pentru ca noi chiar punem pasiune in chestia asta. So stay tunned for our next ideas!